Patru feluri în care
putem lucra împreună

01 — EVALUARE

Evaluare clinică și psihodiagnostic ADHD la adulți

Ai făcut testul acela de pe internet de cinci ori. De fiecare dată a ieșit la fel. Și de fiecare dată ai rămas cu aceeași întrebare: și acum ce fac cu asta?

ADHD-ul la adulți se diagnostichează greu din același motiv pentru care e atât de obositor: adultul a avut douăzeci sau treizeci de ani să învețe să-l ascundă. Compensările devin personalitate. Simptomele devin „așa sunt eu". Iar când cineva ajunge, în sfârșit, să pună întrebarea — de obicei după un burnout, o schimbare majoră sau diagnosticul unui copil — are nevoie de mai mult decât un scor pe un chestionar online.

Ce presupune evaluarea

• Interviu clinic structurat — parcurgem criteriile de diagnostic sistematic, cu exemple concrete din viața ta, în loc de întrebări generale de tip da/nu.
• Scale cu validare psihometrică — instrumente de screening și evaluare a simptomelor recunoscute internațional, aplicate și interpretate corect.
• Istoric de dezvoltare — criteriul debutului în copilărie e obligatoriu pentru diagnostic. Reconstruim retrospectiv, cu documente școlare sau relatări din familie acolo unde există.
• Evaluarea deteriorării funcționale — simptomele contează în măsura în care produc efecte reale în muncă, relații, gestionarea vieții cotidiene.
• Diagnostic diferențial — anxietate, depresie, tulburări de somn, consecințe ale traumei sau ale stresului cronic pot produce tablouri asemănătoare. Diferențierea e partea cea mai importantă a muncii.
• Raport scris — un document clinic pe care îl poți folosi mai departe, la medic psihiatru sau în alte contexte în care ai nevoie de el.

Cum decurge

Evaluarea se desfășoară pe parcursul mai multor întâlniri, în funcție de complexitatea situației. Între ele, primești chestionare de completat acasă, fără presiunea timpului. La final avem o ședință dedicată exclusiv rezultatelor — unde discutăm ce înseamnă concret pentru tine, dincolo de terminologie.

Vreau o evaluare

02 — CONSILIERE

Consiliere psihologică pentru ADHD la adulți

Diagnosticul explică trecutul. Partea grea începe după — când trebuie să construiești un mod de viață care se potrivește cu creierul pe care îl ai, în loc cu cel pe care ai încercat să îl imiți.

Majoritatea oamenilor care primesc diagnosticul la maturitate trec printr-o perioadă ciudată. Ușurare, pentru că în sfârșit există o explicație. Și, imediat după, o formă de doliu — pentru anii în care s-au acuzat singuri, pentru ce ar fi putut fi altfel, pentru toată energia cheltuită pe o luptă care avea alte reguli. Ambele sunt reacții normale. Ambele merită spațiu.

Ce lucrăm

• Psihoeducație aplicată — cum funcționează atenția, memoria de lucru, inhibiția răspunsului și motivația în ADHD, tradus în situațiile tale concrete.
• Sisteme externe de sprijin — strategii care compensează funcțiile executive prin structuri din afară, în loc să se bazeze pe forța de voință.
• Reglare emoțională — intensitatea emoțională și dificultatea de a reveni la echilibru sunt printre cele mai perturbante aspecte ale ADHD-ului la adult, deși se discută mult mai puțin decât dezorganizarea.
• Sensibilitatea la respingere — reacția disproporționată la critică sau la percepția respingerii, descrisă clinic la multe persoane cu ADHD. Devine mult mai suportabilă odată ce o poți numi.
• Amânarea și paralizia inițierii — distanța dintre a ști ce ai de făcut și a începe efectiv, tratată ca problemă de activare, nu de caracter.
• Refacerea imaginii de sine — după ani de feedback negativ acumulat, o parte din muncă e pur și simplu să separi ce ești de ce ți s-a spus că ești.

Vreau să lucrăm împreună

03 — CONSILIERE

Consiliere psihologică pentru mame

Nimeni nu te-a avertizat că vei duce, simultan, calendarul vaccinurilor, lista de cumpărături, ziua de naștere a educatoarei și senzația constantă că uiți ceva. Și că toate astea ocupă loc real în minte.

Sarcina mentală are o particularitate: e invizibilă chiar și pentru cea care o duce. Se vede doar când cineva o pune pe hârtie. Iar epuizarea parentală — o stare distinctă de depresia postpartum și de oboseala obișnuită — apare exact acolo unde cerințele depășesc constant resursele, pe o perioadă lungă, fără pauze reale.

Ce aducem în discuție

• Epuizarea parentală — epuizare emoțională, distanțare afectivă de copil și sentimentul pierderii competenței ca părinte. Un tablou studiat clinic, cu evoluție și cu ieșire.
• Sarcina mentală și repartiția reală — de la „cine face" la „cine se gândește că trebuie făcut", care e cu totul altă discuție și de obicei cea evitată.
• Ambivalența maternă — a-ți iubi copilul și a-ți dori, în același timp, o oră în care să nu fii a nimănui. Coexistă mult mai des decât se recunoaște public.
• Identitatea dincolo de rol — ce rămâne din tine când toate deciziile zilei se raportează la altcineva.
• Vinovăția ca fundal permanent — mecanismele care o întrețin și ce se poate face cu ele concret.
• ADHD nediagnosticat la mame — multe femei ajung la diagnostic abia când strategiile compensatorii de-o viață cedează sub sarcina parentală. Sau când copilul lor primește diagnosticul și ceva pare foarte familiar.

Vreau o primă întâlnire

04 — CONSILIERE

Tranziții identitare: burnout, reconversie profesională, profesii cu stres înalt

Ai construit ceva timp de zece ani. Funcționează. Ceilalți te consideră reușită. Și te trezești dimineața cu senzația clară că descrii viața altcuiva.

Am trecut prin asta. Am practicat dreptul ani buni înainte să ajung în psihologie, așa că discuția despre costul unei profesii care cere disponibilitate totală și control permanent nu e teoretică pentru mine.

Cu ce vin de obicei oamenii

• Burnout ocupațional — recunoscut la nivel internațional ca fenomen legat de contextul profesional, cu trei componente: epuizare, distanțare mentală față de muncă și scăderea sentimentului de eficacitate.
• Profesii cu expunere ridicată — drept, medicină, IT, roluri de conducere, domenii cu responsabilitate mare și marjă de eroare mică. Fiecare cu presiunile ei specifice, care merită tratate ca atare.
• Reconversie profesională — decizia de a schimba direcția după ani de investiție, cu tot ce implică: pierderea statutului, reacțiile celor din jur, întrebarea dacă e curaj sau fugă.
• Identitatea legată de performanță — ce se întâmplă cu valoarea de sine când e construită pe rezultate, iar rezultatele încetează să mai fie suficiente.
• ADHD în contexte de performanță ridicată — multe persoane cu ADHD nediagnosticat funcționează excelent în medii cu adrenalină constantă. Până când mediul se schimbă sau corpul cedează.
• Perioada de mijloc — intervalul dintre a lăsa ceva în urmă și a ști ce urmează. Cel mai inconfortabil și, de obicei, cel mai fertil.

Hai să vorbim